FOTBALUL a luat viaţa in Turnu Severin în anul 1929, prin înfiinţarea echipei CS Sborul si a Asociaţiei Căilor Ferate Române Turnu Severin.După un an fotbalişti feroviari caştigă primul trofeu , învingând la data de 6 august 1930 pe Hayduk Velco Negotin (Serbia) cu 3-1 în finala Cupei Prieteniei.
In 1934 echipa debutează sub numele de CFR ,intr-un meci câştigat cu 4-2 cu Ada Kaleh, echipa fiind antrenată de Ioan Kiss.In anul 1939 echipa promovează in divizia B ,invingând pe SSM Reşiţa cu 4-0 fiind ultimul meci susţinut pe stadionul Dr. Angelescu, una dintre cele mai vechi arene al ţării, care în perioada anilor ’70 avea să beneficieze şi de instalaţie de nocturnă,imediat se construieşte stadionul CFR, unul dintre cele mai moderne ale vremii, care era şi acoperit.
In anul 1941 CFR Turnu Severin reuseste sa provoveze in Divizia A insă feroviari nu apuca să joace in liga natională din cauza razboiului,FRF considerand campionatele 1941-1944 neoficiale .Totuşi, în perioada 1941 – 1949, CFR Turnu Severin a devenit una dintre cele mai iubite echipe ale ţării, cucerind singurele trofee din istoria oraşului dunărean. Meciurile cu FC Craiova erau adevărate spectacole ovaţionate minute în şir pentru frumuseţea şi culoarea jocului din dreptunghiul verde, asigurate de jucătorii de lot naţional al ambelor echipe, se arată în presa vremii de atunci.
Sezonul 1942-1943 a ramas in istoria fotbalului mehedintean prin câştigarea Cupei României şi a Cupei OSR, un fel de “Supercupă” din zilele noastre.In perioada aceea mai mulţi componenţi ai lotului naţional au venit la îndrumarea lui Nicu Severineanu să joace sub culorile CFR-ului: portarul Dumitru Pavlovici, de la Ripensia Timişoara (în naţională: 16 selecţii, dintre care 3 în perioada în care a activat la CFR), fundaşii Mureşan (Ferar Cluj, o selecţie), Oprean (Ripensia), Felecan III (Mănăstur Cluj), mijlocaşii Zoltan Beke (Ripensia, 6 selecţii), Silviu Bindea (Ripensia 27 selecţii, 11 goluri), Marcu (Ripensia, 2 selecţii), atacanţii Erwin Rici Ludwig (AMEFA Arad), Felecan II (Mănăstur Cluj, 9 selecţii), Nicolae Reuter (CAMT Timişoara, 14 selecţii). Cu toate că au pierdut titlul neoficial de campioană de război în detrimentul formaţiei FC Craiova, terminând pe locul doi, CFR a avut un parcurs excelent în cupă, care a fost omologată de FRF, trecând rând pe rând de DSMR Reşiţa, 2-1 (1-1) în şaisprezecimi, 2-1 (1-1) cu FC Craiova, în optimi, ambele în deplasare, 3-0 (1-0) cu U Cluj-Sibiu, în sferturi, şi cu 2-1 (2-1) de Jiul Petroşani în semifinale.
Anul 1943, anul de graţie pentru echipa severineană Finala de la Bucureşti s-a desfăşurată în faţa unui stadion arhiplin,meciul a fost presărat cu 4 goluri şi numeroase ocazii de ambele părţi. CFR Turnu Severin a întrerupt seria de şase trofee consecutive ale CFR-ului Bucureşti, prin câştigarea finalei cu 4-0 în faţa Sportului Studenţesc, şi pentru prima şi singura oară Cupa a poposit IN ORASUL DUNAREAN.“Severinenii au devenit idolii Capitalei,ei fiind aşteptaţi în gară de mii de suporteri si aclamaţi pe străzi, devenind cea mai simpatizată echipă din provincie după U Cluj, Sibiu şi din Bucureşti, după CFR Rapid, datorită jocului prestat. La intoatcerea acasă, feroviarii severineni au fost aşteptaţi în gară de o imensă mulţime de simpatizanţi, iar coborârea lor din tren şi ridicarea cupei a creat o manifestaţie greu de descris. Dupa putin timp CFR-ul a obţinut tot în Bucureşti un alt succes de răsunet, învingând în mod categoric pe campioana ţării, FC Craiova, în «Cupa ORS» pusă în joc de Federaţie,CFR spulberand pe FC Craiova cu 9-1, o campioana invinsa de o echipa care dorea sa demonstreze ca era cea mai buna la vremea acea. In anul 1945 CFR Tr Severin ratează dinou divizia A pierzând in ambele meciuri de baraj in fata rivalei FC Craiova Pana in ani 80 fotbalul mehedintean a suferit o cădere .In 1955 Locomotiva invinge pe CFR Bucuresti cu 3-2 dar in 1956 retrogradează in C revenind in B in anul 1962 si retrogradand după un an.
Echipa AS Drobeta a fost cea mai frumoasă si cea mai iubită echipa a fotbalului Severinean ,peste 20.000 de oameni venind de multe ori la meciuri pentru a vedea la lucru formaţia Marelui blond Ilie Balaci.Ultima performanţă a unui club cu tradiţie a reprezentat-o sezonul 1989-1990. Atunci, Marele blond, mândria Olteniei, Ilie Balaci, a evoluat la AS Drobeta în calitate de antrenor-jucător, terminând sezonul pe locul secund, la patru puncte de Rapid Bucureşti. Partida cu giuleştenii a strâns pe “Municipalul” severinean numai puţin de 30.000 de spectatori, care au asistat la un meci superb în care favoriţii au învins cu 2-1.Aceasta a fost cea mai iubită şi poate cea mai frumoasă echipă a oraşului, suflarea fotbalistică mehedinţeană având posibilitatea de a-i vedea la lucru în acel retur pe Gheorghe Craioveanu, Dumitru Mitriţă, Ion Mircea sau Predoi, ultimii trei împrumutaţi de Universitatea Craiova. Totuşi, dintre ceilalţi componenţi severineni doar Vali Tiţa a jucat peste câţiva ani în prima divizie, la Corvinul Hunedoara.
După exact 60 de ani de la marele trofeu, din 1943, echipa-fanion a Mehedinţiului se desfiinţează. Mehedinţiul a dat loturilor naţionale, şi nu numai, mari jucători începând cu Nicolae Tătaru, Gh. Tătaru, Doru Popescu, Sorin Vlaicu, Flavius Stoican, Florin Şoavă, Mirel Rădoi, Gabriel Boştină şi terminând cu Cornel Mihart sau Boby Verdeş.
